Andu`!

Pentru a citii cine sunt eu, pentru a citii povestiile mele, fanteziile, nu este nevoie decat de un click pe “andu` life`s” si pe prima pagina ve-ti gasii o scurta carcterizaree a mea, ca un personaj de teatru. Pentru a ajunge si mai departe in mintea mea apasati pe sectiunea categorii “new story… by me!” -> aceasta o gasiti sub titlul.
Niciodata nu e prea târziu sa deschizi o carte, e târziu atunci când o uiti într-un raft de biblioteca!

Provocare … de dragoste!

Palavragim, palavragim, palavragim! Eu si cu Izel, adica mai mult Izel, s-a gandit sa facem un concurs, in jumatatea de ora sa scriem o mini-poveste! Cea ce la incepul, sincer sa fiu, mi s-a parut groaznic, prea putin timp, imi lipseste inspiratia, dar… SUCCES! A fost mai incredibila decat mi-as fi putut inchipui. Recunosc am sarit, de la un timp la altul, de la inceput la sfarsit . Nu conteaza, a ei a fost exact cum m-am asteptat, o poveste cu capul pe umeri, de dragoste, intre un pustan si ea. Cea ce m-a fermecat in povestea ei poate au fost cuvintele : “Esti aleasa. Esti aleasa mea..” A fost incredibil! Poate cine stie, o continuam!
p.s. “Am jucat rol de fata, nu incercati asta asta acasa. “
p.s. “Povestea ei o gasitit pe blog, stiu eu sigur! “

Nu am o viaţă obişnuită de când mă ştiu. Am o fată singuratică, lipsită de prieteni, prea multă afecţiune din partea părinţiilor. Evenimente din ce în ce mai neobişnuite au acaparat rutina zilnică. Nu mă mai pot încrede în nimeni, trebuie să aflu de una singură tot cea ce se întâmplă în jurul meu.
Îmi perii părul lung şi blond, din de câte cincizeci de ori în fiecare noapte. Sunt din ce în ce mai obosită cu fiecare perie ce îmi depărtează firele. Sunt urmărită. O umbră a trecut peste oglinda mea lată, plecându-se pe pat, apoi lipindu-se de acesta pentru a cobora sub el. Trebuie să văd, urgent. Îmi înşfac lanterna şi mă năpustesc asupra patului. Ridic pătura de un roz şters şi dau să sperii musafirul nepoftit. Gol, nu domneşte decât praful învechit de pe parchetul vechi. Scot încet aerul din mine, dezamăgită. Ajutor! Lacrimile mi-au sărit pe obraz, tip, plâng cât pot de tare. Ceva îmi striveşte pieptul, inima îşi dă ultima bătălie pentru a rezista, cedează.
Încet, cât pot de încet, deschid ochii, pentru a fi orbita de lumină rece. Trag aer în mine înecându-mă. Tuşesc zgomotos, stricând armonia şi liniştea din aer. Voci. Voci încurcate şi speriate se aud de undeva din depărtare. “S-a trezit”, “Ce facem acum?”, “Nu e pregătită, aveţi răbdare.” Erau singurele întrebări care se auzeau cel mai frecvent, restul erau decât opinii. Am încercat să mă ridic. Sunt goală! Cum să mă arăt lor, cum să-i pot vedea?, trebuie să mă gândesc repede. Nu am să fac nimic, stau aici doar, doar aştept ca ei să facă primul pas. M-am îndesat adânc ceafa în pernă pufoasă şi am rămas nemişcată studiind încăperea. Desene, peisaje sculptate în piatră prăfoasa ce se arcuia frumos deasupra mea. În cele două capete, două uşi lungi din lemn maroniu, erau larg deschise, sprijinite pe perete. În timp ce eu stăteam cuminte şi studiam, trei personaje au intrat pe furiş. În centru se afla un bătrân, cu ochii vineţi şi redus la o statură de copil, sprijinit pe un baston lung, ce se termina un cu o bucată de piatră strălucitoare. Cel din dreapta, era un tânăr înalt, voinic, cu ochii pătrunzători şi cu o fată de copil. Din spatele acestuia, două aripi de înger stăteau liniştite până în pământ. Structura lui musculară, ar fi făcut gelos şi pe cel mai bun culturist. În stânga, un demn gardian, îmbrăcat într-o robă neagră, se ferea să-şi arate faţa îmbătrânită înainte de vreme. Ochii lui negri mă hipnotizau, păreau că se feresc de ai mei, în timp ce eu stăteam holbata cu cu gura deschisă larg.
- Bine ai venit! Părea încântat bătrânul sur.
- Ah, unde? Cum am ajuns aici? Cine sunteţi şi de ce îmi lipsesc hainele? Furia îmi înăbuşea lacrimile ce se îngrămădeau să iasă afară.
- Auterin, arătai, noi ne vom retrage, tu ştii ce să-i spui şi ce să faci, cel mai bine! I se adresă tânărului cu aripile “curate”.
Îmi aruncă o robă alb, imaculată şi cu ochii de cristal, îmi ordonă să o pun pe mine. Face un gest din cap, iar uşile se trântesc zgomotos. El se întoarce şi se răsteşte nervos, “Mişcate!”. Încruntată şi cu lacrimile curgând, m-am ridicat încet şi am pus-o pe mine. Am tras aer în piept.
- Sunt gata! Încercând să par convingătoare.
- Vino! Îmi întinde el mâna, agresându-mi acest ordin, destul de dulce.
L-am apucat de mână şi l-am privit ameninţătoare în ochi. Mi-a zâmbit şi… aaa. Am încercat să mă văd într-o oglindă, dar, sunt fum şi el la fel. Am ţipat, tare foarte tare! Nu se aude nimic. Încerc să… au. Am căzut pe jos ameţită. Ne aflăm într-o încăpere cu cinci cascade ce se se aruncau vitejeşte, din muchiile încăperii. Aceleaşi desene sculptate în piatră, doar că atmosfera color, te introduceau involuntar în atmosferă. O cascadă nu curgea, secase? Nu am apucat să concep întrebarea că el a început să povestească. Sunt ce? Din nou, mult prea multe explicaţii. Mi-am aşezat corpul pe o bucată de piatră cioplită şi am meditat. Sunt a şasea, moştenitoare. Eu moştenesc tot cea ce este aici, Am puteri? Da, am şi nu am ştiut până acum de ele. Sunt îngrozită. Eu pot fi ţinta cea mai uşoară pe “pământ”, aici unde suntem? Până acum am trăit în umbră în viaţa mea de dinainte. Părinţii mei, nu sunt ai mei. Părul meu, de ce e negru? Caut cu privirea prin încăpere o oglindă pentru a mă putea vedea, dar pereţii sunt pustii. Auterin, se apropie, pas cu pas, de mine. Se aşează în vine şi îmi cuprinde fata cu mâinile. Spre deosebire de ale mele, erau albe şi reci, iar pielea era dură, dar fină ca şi catifeaua. Mă înroşesc rapid, iar inima mi-o ia nebuneşte la goană. Vede emoţionarea din ochii mei, acum negrii şi ei. Îşi retrage mana stând şi îşi aduce obrazul pe fata mea. Mi-am încordat abdomenul şi am încercat să mă îndrept. Am şansa, să-i privesc aripile îndeaproape. Acestea ieşeau brusc din spatele lui, frumos lucrat şi se înălţau în sus. I-am luat mâna de pe obrazul meu înroşit şi îngheţat. L-am împins de lângă mine. Ochii lui acum păreau că cerşesc afecţiune, mă cerşesc pe mine. Am sărit de gâtul lui, mult mai masiv fata de-al meu. I-am strâns cât de tare am putut capul, în cele două mâini ale mele. Inima mea îmi cerea să mă opresc, nu avea să reziste la atâtea sentimente. M-am retras încet, încercând să mă eliberez din strânsoarea lui. L-am privit încrezătoare şi din nou am făcut un gest necugetat. Am sărit instantaneu după buzele lui. Acestea ardeau cu putere, parând vulcani de mult adormiţi, iar acum treziţi la viaţă. Am încercat să-mi fac loc printre buzele lui pentru a ajunge şi mai departe. Am atins, sfioasă ceva moale.

Sentimente!

Cea ce am simtit eu saptamana asta!

The first week!

Vineri seara! Stiu, astazi lumea este prin club sau asculta muzica sau se relaxeaza dupa o saptamâna grea de lucru sau scoala. Ei, eu am preferat sa fac altceva, am citit! Cât de dor îmi era de timpul acela în liniste sau cu niste muzica ambientala, ce sa pluteasca prin aer în surdina. Îmi e ciuda ca mi-am pierdut vacanta în fata pc-ul, batând câmpii pe tot felul de site-uri, în loc sa citesc ceva. However! Am reusit în seara asta sa citesc si eu prima carte din seria “Twilight”, cartea “Amurg” si spre surprinderea mea, am citit mai mult decât credeam, trei capitole într-o în doar doua ore. Nu m-am grabit, nu nimic! Doar m-am scufundat în perna mea, mi-am pus ochelarii pe nas si mi-am pus cartea în fata si pagâniile… tot au zburat. Off noaptea asta, somn la greu!
Luni, prima zi de scoala, oribil! Chiar daca am asteptat sa îmi încep o data orele, timpul s-a scurs foarte greu, iar ora 13 a venit foarte greu. Am fost stresat de dimineata, primul care a început a fost catelul meu, care latre ca nebunul si sa-si rupa gâtul. În fata portii un câine mânca din gunoiul, ca tipi aia nu mai aveau de gând sa-l ridice odata. Ziua a continuat exceptional de rau!!! Ghinioanele s-au tinut lant. Ma abtin sa zic pe blog, pâna si paginile de pe “http://www.” au urechi. “lol” În rest tot a continuat la fel, aceeasi rutina, aceleasi ore interminabile de mate, româna, istorie, chimie. Aceleasi pauze multe prea mici si plictisitoare, în care te bucuri de putina liniste înainte de-a venii urmatorul profesor suparat ce are sa-si descarce nervii si supararile pe noi. Nu poti ajunge pe holurile scolii, prea multi copii ce alearga ca tâmpitii de colo-colo, exact ca si noi în clasa a-V-a, dar de am crescut:), îti e frica pentru sanatatea ta, nu poti stii ce vine si te loveste de nu mai stii de tine! S-au dus încet, încet zilele acestea grele, urmeaza altele la fel sau poate mai usoara, sa ne mai ofere si noua un ragaz. Cel mai tare cred ca m-a afectat -pe mine- somnul mult prea putin, timpul care îti fuge pe sub picioare si se strecoara prin mâinile ocupate ce au mereu câte ceva de facut. Dupa cum am spus noaptea asta va fi foarte bine “dormita”. Toata oboseala s-a acumulat, iar acum se revarsa într-o singura noapte, cel putin asa sper, daca nu mâine!:) Acestea sunt evenimentele cele mai notabile ale acestei saptamâni, grele!
Va tin la curent cu ce se mai întâmpla, saptamâna viitoare, vineri!:)

Noapte buna!

Halloween!

Stiu, este Decembrie! Spiritele, strigoii, vrajitoarele si fantomele au decat o zi de lucru, atat! Astazi am reusit sa descarc pozele facute unui desen ce ma ajutat sa ocup locul I, la un concurs de la Liceul Mihai Eminescu. Nu este ceva iesit din comun, nu am un talent foarte mare, nu sunt foarte priceput in ale culorii, dar cand vine vorba de creion, reusesc orice. Desenul este facut in totalitate de mine, in doar cinci sau sase ore, se intinde pe doua foi A3 si are multe elemente ce au trebuit accentuate si evidentiate, calitatea fostului meu telefon nu era prea mare, asa ca nici pozele nu sunt foarte reusite. Sper sa va placa!

Cat esti de Roman?!

Am ras cam la majoritatea intrebarilor! Deci sunt cam prea roman, nu stiu de ce, nu-mi suport tara! Asta e …. sunt Roman !

Sunt 63% român.
Testul zice aşa:

Eşti frate cu dracul, iar puntea e viaţa. Ţi-e bine în România că ştii că altundeva nu te-ai descurca. Dacă ţi s-ar da bani, ai şi arbora un steag de ziua naţională. Când vorbeşti cu străinii devii şi mai patriot decât de obicei şi începi să le spui despre Brâncuşi şi Duckadam chiar dacă nu-ţi place nici pictura, nici handbalul. Nu asculţi manele, dar după ce te îmbeţi, parcă merg. Îţi place să-i corectezi pe alţii când greşesc. Şpaga e prietena ta bună. (51 – 70 de puncte)

Fă şi tu testul aici.

Un Michael Jackson Junior Junior! fiti cu ochii pe copil! :)

Expresii pentru Sarbatoriile de Iarna!

Ca sa o copiez un pic pe GrapreFruitul zemos, am sa scriu si eu cateva expresii, in limba Maghiara, a noului sezon de iarna. Si sa ma laud si eu un pic, ar trebui sa va spun ca am originile de pe acolo. Din nefericire, nu stiu nici sa vorbsc, nici sa scriu, nici sa inteleg maghiara, nu a avut cine sa ma invete si nu a vorbit nimeni in maghiara. Cea ce mai stiu, e de pe acolo de prin N-V-ul Romaniei, Satul Mare, unde am rudele, ei sunt singurii pe care ii auzeam vorbind in Maghiara. Deci sa va uimesc! ☺

• Craciun Fericit! – Boldog Karácsonyt
• Un an nou fericit! – Boldog Új Évet!
• Om de zapada – Hóembert
• Ninge! – Hó!
• Afara ninge! – Havazás kívül!
• Craciun – Évzáró
• Bulgari de zapada – Hógolyót
• Mosul vine cu multe cadouri! – Santa jön sok ajándék!
• La multi ani! – Boldog születésnapot!
• Multa sanatate si tot cea ce-ti doresti sa ti se indeplineasca! – Jó egészséget és minden, amit akarsz jöttél igaz!
• Iti multumesc foarte mult pentru cadouri! – Köszönöm tehát sok részére az ajándékokat!
• Mosule, te rog sa-mi aduci … – Haver, szerezze meg nekem …
Gata am terminat! Cea mai imposibila limba, se schimba expresia si dupa semnul de la final! Acum vorbiti!

20 Decembrie 1989!

În data de 16 decembrie 1989 la Timişoara s-a declanşat revoluţia care avea să ducă la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului comunist din România. Iniţial s-a format o mişcare de protest împotriva mutării forţate a pastorului reformat László Tőkés. Atât enoriaşi cât şi trecători s-au adunat în faţa parohiei acestuia în semn de protest. La scurt timp însă, protestul s-a transformat într-unul împotriva întregului sistem şi s-au scandat pentru prima dată lozinci anticomuniste. Mişcarea a luat rapid amploare şi în centrul oraşului s-au adunat zeci de mii de revoluţionari. Pe 20 decembrie 1989, Timişoara a fost declarată primul oraş din România liber de comunism, în urma unor confruntări sângeroase soldate cu peste 1000 de morţi şi alte câteva mii de răniţi. Aceste evenimente au dus la căderea regimului ceauşist o săptămână mai târziu. Schimbările care au avut loc la nivelul clasei politice au dus la noi proteste din partea timişorenilor, proteste ce au culminat cu redactarea controversatei Proclamaţii de la Timişoara, în martie 1990. Cerinţele timişorenilor se sintetizau în punctul 8 al proclamaţiei, prin care se cerea ca foştii activişti ai PCR să nu mai poată candida la funcţii publice în stat. Acest punct însă nu a fost pus niciodată în aplicare.

+/-

Este destul de târziu, nu prea mai este cald nici în camera, discutii interminabile pe mess! Ce mi-a venit prin minte? Hai sa fac cea ce încerc de câteva zile bune! Am sa scriu toate lucrurile pe care anul acesta, 2009, m-a învatat sau cea ce ma facut sa ma prostesc! Cred ca este o lista lunga, asa ca sa încep!

Cea ce am învatat si am si pus în practica (la unele).
• Am învatat ca e mai bine sa zici totul în fata!
• Am învatat ca mai bine îmi tin prieteni aproape si dusmanii si mai aproape!
• Am învatat la Romana!
• Am învatat sa copiez la teste mult mai bine!
• Am învatat ca persoanele din jurul meu nu sunt cea ce par a fi!
• Am învatat sa fac prajituri!
• Am învatat sa ma controlez si sa nu mai am iesiri tâmpite!
• Am învatat ca o prietenie poate duce mult mai departe!
• Am învatat sa mint, fara nici putina nerusinare!
• Am învatat ca iubesc anumite persoane, mai mult decât credeam!
• Am învatat cum sa arat oamenilor ca-i plac!
• Am învatat ca va veni sfârsitul lumi!
• Am învatat ca e mai bine sa surprinzi si sa uimesti decât sa te lasi tu surprins!
• Ultima si cred ca si cea mai importanta: Mi se rupe de gura lumi!

Cea ce am gresit si nu am remediat!
• Singura greseala este ca nu am nici o greseala! [tv.]
• Gresesc când întrec limita în a spune cuiva în fata, cea ce gândesc!
• Gresesc când înca mai sar în certuri prostesti!
• Gresesc prin faptul ca las lumea sa dea din gura prea mult!
• Gresesc când încerc sa ma bag în seama fara rost!
• Prea multe greseli pentru un singur an… nu credeti?

Pentru mine, cu dedicatie pentru voi! :)

M-am gandit sa aduc si o melodie pentru alte persoane, inafara de mine! Dedicatie speciala pentru: suparati, melancolici, fericiti, extaziati, ametiti, plictisiti, nesuferiti, enervati, indragostiti, amorezati, visatori, frustrati, vrajiti, fermecati, beti, drogati, eu, dar cel mai special e pentru tine, cel ce citesti acest mesaj si imi vizitezi blogul. Iti multumesc!
Sarbatori fericite!

In tara lui Mos Craciun!

Este ajunul Crăciunului. Spiriduşi micuţi, roiesc de colo-colo într-o căbănuţă, micuţă din lemn de brad. Turnul imens ce iese din acoperişul acesteia, degaja un fum cenuşiu ce colorează atmosfera. Afară neaua albă ca şi cristalul, se ţine speriată de ramurile bătrâne ale brazilor ce împânzesc întreg pământul amorţit de gerul iernii. Pârâiaşul – peste care se înalta trufaş un pod arcuit, ce arde în lumina beculeţelor – sta nemişcat, doar fâşii de apă rece ce mai au curaj să-şi facă loc printre zăpadă ce domneşte întreg ţinutul. Dintr-un adăpost micuţ, un iepuraş cenuşiu, îşi face drum prin omăt, pentru a ajunge la adăpostul în care îşi ţine ghindele. Zăpada se aude în surdină cum trosneşte sub lăbuţele micuţe ale iepuraşului. Îşi ia bucuros între dinţi cât are nevoie şi se întoarce fugărit de frigul aspru, înapoi în vizuină. De undeva din vârful bradului ce se înalta spre cer, zăpadă îşi dă drumul de pe crengi şi căzu pe sărmanul iepuraş. Acesta speriat îşi pierde hrană şi fuge grăbit către adăpost. Îşi strecoară mustăţile lungi afară şi adulmecă cu poftă aerul rece. Nimic! Pericolul a trecut, dar un miros dulce de scorţişoară îi năvălea nările. Era profund hipnotizat de aromă şi uită de ghindele ce le scăpase pe jos şi se îndrepta către cabana cu turnul fumegând.

Pauză de masă! Spiriduşii osteniţi de la împachetatul cadourilor, îşi iau mica gustare pentru sporirea puterilor. Îşi strecură atent nasul pe lângă colţurile uşii, iar spre surprinderea lui, erau deschise. Se strecoară înăuntru. Era ameţit – nu numai de mirosul îmbietor – luminiţe colorate erau atârnate de toţi pereţii. Sute de culori îi invadau privirea, iar sunetele colindelor de Crăciun îl făceau să se liniştească, dar să devină şi mai prudent la sunetele puternice. Îşi face drum printre picioarele de scăunel, micuţe, de pe care stăteau atârnate picioruşele spiriduşilor. Noroc! O jumătate de biscuite – cald şi deabia scos din cuptor – cade pe podeaua strălucitoare. Îşi umple cu poftă gura cu dumicaţi mari şi mesteca rapid şi cu bucurie. Era satisfăcut. Nu apucă să-şi termina porţia că speriat de un zgomot dur, sare în sus şi înnebunit, o ia la fugă şi se izbeşte direct într-un picior de scaun. Era moşul, Moş Crăciun! Micuţă creatură este prinsă de două mâini cărnoase şi dulci, aceeaşi aroma ca şi cea de biscuite. Se zbate cu putere, îngrozit, dar moşul îl lasă încetişor pe masa acestuia, se aşeză pe scaun şi lasă micuţa creatură să se liniştească. Inima îi bate cu putere, era ameţit, dar mirosul biscuiţilor îl făceau să se liniştească. Totul trecuse, după ce se dezmetici, un munte de biscuiţi cu ciocolată şi scorţişoară, stătea să cadă pe el. Nu ar fi spus “nu”! A sărit cu bucurie pe o bucată de biscuite şi începu să rupă bucăţi mari ce le îndesă grăbit în gură, când, întoarce încet capul. Moşul stătea nemişcat şi când îl privi în ochi, acesta îi zâmbi cu dragoste. Iepuraşul, înfometat, îl privea pierdut, când un ochi a început să i se închidă, a căzut într-o parte. Adormise! Moşul încerca să-l ia de pe masă, dar nici nu-l atinge, că iepure începu să dea dintr-un picior şi să-şi cutremură mustăţile. Sare în sus, aterizează ca şi un căţel. Stă preţ de câte secunde nemişcat, dar adoarme din cu un ochi
Deschis şi unul închis, dar şi acesta stătea să se închidă. Zgomotos se prăbuşi pe masă. De data aceasta codiţă lui stufoasă nu se simţea bine în blana ei şi începu şi ea să tremure. Moşul lua micuţa creatură şi o puse pe sania acestuia. Începea drumul şi moşul avea nevoie de companie. Urmă o noapte de vise – ale copiilor ce îşi aşteptau cadourile – speranţe şi dragoste. Bucuria avea să se resimtă a doua zi şi milioane de mulţumiri aveau să I se adreseze unei singure persoane, Moş Crăciun!
O poveste în spiritul sărbătorilor, Crăciun Fericit!

E rece!

Este frig! Stau in fata pc-ul de patru ore si simt cum drastic, caldura s-a risipit. Am degete, picioarele, nasul, inghetate! Sunt online, nimeni nu ma baga in seama. Primesc o invitatie, dar nu o pot accepta. Este ora 23:30 nu pot sa ma duc la ora asta in parc. E frig! Este fix, miezul noptii. French kiss, este melodia care imi canta acum. Probleme altora ma intristeaza, ma amuza, ma plictisesc, sunt mai importante ale mele. Incet, incet, lumea paraseste mess-ul si sunt cam lasat singur. Ma plimb de pe un blog pe altul, atatea posturi de citit, atatea comentarii de scris, putin timp. Frigul ma impiedica, m-as culca, doar ca nu simt ca trebuie sa fac multe, prea multe pentru aceasta seara. Off, singurul refugiu este blogul. O portita ce ma ajuta sa trec peste orice. Orice, aprope orice, ma astepta niste zile grele saptamana aceasta. Mi-e somn, cred ca am sa ma culc. Noapte buna si caldurica!

p.s. “Caloriferul este inca cald, doar ca pentru camera mea nu mai poate face fata! “

Multumiri!

As vrea sa inchin acest post prietenei mele

GrapeFruits

, care a facut tot posibilul, sa ma ajute sa scriu colorat. In incercarile noastre extreme, nu am reusit! Dupa ce am stresat-o cateva zeci de minute, am gasit pe alcineva pe care sa stresez. Whatever, nu am reusit! Ideea ingenioasa ma izbeste, ii cer codurile de la fiecare culoare si WoW, am reusit!!! Acum am sa ma bucur de putina culoare in posturile mele! Sper sa vi se para ceva mai interesant!

Thank you so much GrapeFruits!

p.s. “Daca vreunul spuneti ca puteti scrie colorat, sa nu va mire daca sunt gelos! “

Merry Christmas

Un ceva Frumos de Craciun!